Dacă cinematograful nu începe în anul 1895, odată cu faimoasa proiecție publică de la Grand
Café din Paris, ci mult mai devreme? Dacă cinemaul, ca mod de expresie specific, era deja
prezent, la stadiul de virtualitate, în tablourile unor Tintoretto, Memling, Monet sau Seurat?
Dacă mitul oglindirii în apă a lui Narcis comunică, peste timp, cu tehnologia imersivă a VR-
ului? Dacă frații Lumière nu sunt părinții cinematografului, așa cum se crede de obicei, ci
ultimii pictori impresioniști? Sau dacă Thomas Edison, inventatorul efemerului kinetoscop, a
anticipat de fapt vârsta rețelelor sociale, cu pulverizarea lor multi-ecran?
Acest curs intensiv își propune să lanseze o serie de asemenea ipoteze contra-intuitive,
considerând că a sosit momentul să deschidem larg porțile unei istorii non-lineare,
speculative, alternative asupra cinemaului și să îl conectăm cu o istorie mai largă a formelor
de reprezentare. Cursul pornește de la figura centrală a marelui regizor și teoretician de film Serghei
Eisenstein (1898-1948), care în ultimele luni din viață s-a dedicat unei lucrări monumentale,
rămase nefinalizate și editate până la urmă abia recent sub forma originară, intitulată Note
pentru o istorie generală a cinematografului (Amsterdam University Press, 2013).
Cursul se racordează la o arie de cercetare internațională recentă, cunoscută drept
arheologia mediilor – o disciplină care vizează reînnoirea înțelegerii asupra universului
audiovizual din trecut și prezent.
Fără a fi propriu-zis un curs de istoria artei, acesta urmărește înscrierea cinemaului într-o
vastă genealogie a reprezentării, respingându-i insularitatea în numele unui continuum
provocator între forme de expresie distincte, alcătuit din mutații lente și fracturi paradoxale.
De la primele încercări de figurare a mișcării odată cu picturile rupestre și până la cele mai
recente experiențe de video art, trecând prin istoria conceptului de montaj, a tehnicii de
filmare sau a sunetului stereo, și apelând la nume precum El Greco, Vermeer, Goya, Monet,
Marey, Warhol, Cage, Richter, Antonioni, Jude și Steyerl și alții, cursul propune un demers
radical de reconfigurare a axei evolutive a istoriei artei.
Cui i se adresează
Cursul se adresează tuturor pasionaților de cultură audiovizuală, indiferent de nivel – de la
studenți ai umanioarelor (film, arte vizuale, studii culturale, teatru) la critici, curatori sau
artiști media interesați de explorarea unor noi conexiuni transversale prin istoria artei.
Singurul prerequisit este curiozitatea.
Outcome
La finalul cursului, vei dobândi o înțelegere conceptuală mai largă asupra elementelor
constitutive ale cinemaului, precum și libertatea de a trasa fire genealogice intermediale prin
istorie – o nouă busolă experimentală pentru a naviga mai complex, dar și mai decomplexat,
prin cultura vizuală de ieri și de azi.
Desfășurarea cursului este condiționată de atingerea unui număr minim de participanți, respectiv 5 persoane. În situația în care acest număr minim nu este atins până la data închiderii perioadei de înscriere, respectiv 31 martie, organizatorul își rezervă dreptul de a amâna desfășurarea cursului pentru o dată ulterioară sau de a anula cursul.
În cazul anulării cursului, toate sumele achitate de participanții înscriși vor fi restituite integral, prin aceeași metodă de plată utilizată la efectuarea plății sau prin altă modalitate agreată cu participantul.
