INAPOI LA ADFR

#Interviu: In dialog cu Nick Rees-Roberts despre moda si film

Nick Rees-Roberts predă Media și Studii Culturale în cadrul facultății Sorbona din Paris și este autorul cărții “Fashion Film: Art and Advertising in the Digital Age”, publicată la Bloomsbury în 2018. Nick a făcut parte anul acesta din juriul BFFF (Bucharest Fashion Film Festival), petrecând astfel un weekend prelungit în capitală, timp în care și-a făcut timp și pentru un interviu în exclusivitate cu Laura, colega noastră de la Films in Frame.

Nick, care dintre cele două industrii te-a interesat mai întâi: modă sau film?

Inițial, am urmat studii media, primele mele două cărți au fost despre reprezentarea și estetica queer dar prin prisma reprezentării culturale. Moda este doar de 10 ani în viața mea, am început să cercetez și să scriu despre moda contemporană.

Unde crezi că se intersectează cele două?

Cred că se intersectează în multe moduri diferite. Istoria filmului (de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la secolul XXI) se desfășoară în paralel cu istoria modei și cred că s-au intersectat de la început, în ceea ce privește promovarea prin intermediul reclamelor și filmelor documentare.

Vrei să spui că și filmele de ficțiune realizate pentru cinema au o componentă legată de modă?

Unele, da, cum ar fi „Funny Face” sau „Blow Up” – există o serie de exemple de filme despre lumea modei. Adesea, acestea critică industria modei și, de cele mai multe ori, moda este a doua parte a poveștii. Cred că depinde de intenția regizorului și de contextul producției.

Știu că probabil ai auzit această întrebare de multe ori, dar pentru cititorii noștri trebuie să te întreb – ce este un film de modă și cum crezi că a apărut?

E un pic mai dificil (râde). Ei bine, în contextul contemporan, filmul de modă este definit prin formatul său – filme din care majoritatea sunt o formă de promovare, indiferent dacă este de brand sau editorială. În general, aceasta implică o relație între un brand, mass-media și designeri.

Totuși, depinde de ceea ce vorbim, pentru că există câteva tipuri de film de modă, cele care se încadrează în publicitatea clasică – precum filmul realizat de David Lynch pentru Dior, cu Marion Cotillard, cele artistice care ar putea fi experimente, cele narative și cele documentare, de genul „în spatele scenei”, care oferă consumatorilor acces în culisele modei.

Cum ai descrie situația actuală a industriei filmelor de modă?

În primul rând, ar trebui să te gândești dacă într-adevăr este o industrie. În Marea Britanie, de exemplu, am putea spune că există un fel de industrie de film de modă; interesant este felul în care se intersectează cu industria cinematografică. Adesea, filmul de modă este văzut ca o subcategorie a industriei de modă, iar industria cinematografică ca ceva complet separat. Cred că se intersectează atunci când directorii de imagine și regizorii lucrează atât în ​​film de modă și în publicitate, cât și în viitoare proiecte cinematografice.

O vedeți evoluând în viitorul apropiat?

Conceptul de „film de modă” ar putea dispărea; de la evenimentul Prada din 2008, brandurile de modă și-au dat seama de potențialul imaginii în mișcare, deci aproape acum un deceniu. De când a apărut Instagram, acesta a avut un impact enorm asupra investițiilor comerciale în imaginile în mișcare; ne îndreptăm spre conținut, formatele sunt reduse, stilul se schimbă, devine tot mai mult despre branded content.

Social media a fost un factor important în ceea ce privește deschiderea tot mai mare a brand-urilor către public. Ai spune că filmele de modă contribuie la modul în care oamenii percep moda?

Brand-urile au început să creeze modă accesibilă pe Instagram: ce arată bine, ce ar funcționa bine pe Instagram și se întâmplă același lucru cu prezentările de modă. Christian Dior, de exemplu, fostă casă de haute couture din Paris se vede acum ca o casă de design, dar și ca un studio care produce conținut. Brand-urile trebuie să răspundă în mod constant la cerințele consumatorilor, iar presiunea este enormă. Observăm că brand-urile de modă realizează că, pe măsură ce publicul de pe platformele digitale devine din ce în ce mai mare, ar putea exista și așteptări politice și sociale la care trebuie să răspundă. Astfel, moda devine mai incluzivă.

Moda este, în cele din urmă, despre emoții?

Într-o oarecare măsură, da, este. Potențialul afectiv al îmbrăcămintei, motivul pentru care oamenii răspund la publicitate, cel mai frecvent nu ține de concept sau idee, ci mai degrabă ar putea fi emoțional sau senzorial.

Ai putea recomanda cititorilor noștri câteva filme de modă foarte bune?

Merită vizionate producția de filme de modă a casei Prada, Muta de Miu Miu, filme de Nick Night care pot fi găsite pe showstudio.com alături de alte filme de modă foarte bune.

Nu în ultimul rând, cum este experiența ta aici la Bucharest Fashion Film Festival?

Foarte plăcută, mulțumesc. Oameni foarte prietenoși. Filmele sunt diverse, mai dificil este, însă, să lași la o parte subiectivitatea și să încerci să îți dai seama ce înseamnă un film de modă bună.

Un interviu de Laura Mușat

Traducere de  Andreea Toader

Ultimele Stiri
Abonează-te la Newsletter
Dacă vrei să fii la curent cu ultimele noutăți din industria de film românesc, atunci te invităm să te abonezi la Newsletter-ul ADFR. Abonându-te la newsletter ești de acord să îți procesăm datele în concordanță cu Politica de Confidențialitate. Mai multe informații despre aceste practici pot fi găsite pe pagina Politicii de Confidențialitate. Îți poți modifica acordul oricând apăsând link-ul de dezabonare de la finalul oricărui email trimis de noi sau contactându-ne la office@romfilmdevelopment.org.