INAPOI LA ADFR

Interviu cu castigatorul Premiului Special al Juriului la KVIFF: Jan-Ole Gerster

Jan-Ole Gerster este regizorul care în 2012 a rupt gura târgului cu debutul său – Oh, Boy, pentru care a luat premiul ”European Discovery” în cadrul ”European Film Awards”.

Șapte ani mai târziu, Jan-Ole revine cu cel de-al doilea lungmetraj – Lara, care în urmă cu câteva zile a câștigat la Karlovy Vary trei premii importante: Premiul Special al Juriului, Cea mai buna actriță (Corinna Harfouch) și Premiul Juriului Ecumenical.

Lara este o femeie singură, pensionară și cu un fiu cu care nu prea se mai înțelege. În ziua aniversării a 60 ani, fiul ei urmează să își prezinte prima lui compoziție proprie la pian, în cadrul un show solo, însă nu există niciun semn ca Lara ar fi fost invitată sau că va merge. Din dorința de a-i transforma seara într-un succes, aceasta cumpără ultimele 15 bilete rămase, însă pe parcurs ce momentul se apropie, lucrurile par a ieși de sub control.

Laura Mușat (directorul creativ al revistei Films in Frame) a fost la Karlovy Vary și a stat de vorba cu Jan-Ole Gerster despre cel mai nou film al său, despre frici și succese.

Jan, care e povestea acestui film? Există diferențe evidente între ”Lara” și primul tău film, ”Oh, Boy”, în primul rând pentru că la ”Lara” ai lucrat cu un scenarist.

Sunt de accord că sunt două filme distincte, însă există și asemănări între ele. E ciudat, prima dată când am citit scenariul am avut sentimentul că mi-ar fi plăcut să-l fi scris eu și pe care să-l pot regiza. M-am simțit de la primele pagini foarte aproape de personajul Larei, ceea ce nu prea mi se întâmplă când citesc scenarii. L-am cunoscut pe Blaz (scenarist) printr-un prieten comun, lucra la un alt proiect însă tot menționa acest scenariu pe care-l scrisese în urmă cu vreo zece ani și cu care călătorise pe la diferite workshop-uri de scenaristică, câștigase niște premii dar nu reușise să-l ecranizeze. M-a făcut curios, l-am rugat să mă lase să-l citesc și m-am îndragostit imediat. În primul rând de personaj deși nu mă regăseam în el, asta m-a făcut și mai curios.

Corinna Harfouch joaca extraordinar de bine. O aveai în minte de la bun început? Povestește-mi despre colaborarea voastră.

O știam de la TV dar revelația am avut-o în timpul unui spectacol de teatru, o vedeam pentru prima oară jucând, ea fiind o actriță foarte cunoscută în Germania. Stăteam în rândul trei și îmi aduc aminte cât de tare m-a impresionat reprezentația ei. De atunci mi-a rămas în minte ca o actriță cu care mi-aș dori să lucrez, un fel de Isabelle Huppert de Germania; asta se întâmpla cu doi-trei ani înainte de întâlnirea mea cu Blaz. Când am început să citesc scenariul, mi-am dat seama de la primele pagini că este rolul perfect pentru ea. I-am trimis scenariul alături de o scrisoare prin agentul ei, iar când ne-am întânit am stat de vorbă aproximativ patru ore. De atunci, este una dintre cele mai frumoase colaborări – nu pot descrie în cuvinte cum a fost colaborarea noastra, cred că m-a transformat într-un regizor mai bun. Este cu siguranță una dintre cele mai bune actrițe ale noastre.

Lara este o femeie singură, care toată viața și-a împins fiul spre perfecționism pe fondul unor frustrări interioare. Cum faci un personaj atât de nesuferit să devină un personaj cu care poți empatiza?

Asta mi-a atras atenția în mod special la scenariu. De la începutul firmului urmărești o femeie care pare manipulativă și nesuferită și care nu știe să se poarte cu copilul ei iar până în final se deschide, permițându-ne să o descoperim, să înțelegem cum s-a născut acest comportament dezagreabil al ei. Ajunge să fie un personaj plăcut, care speri să-si găsească liniștea. Iar ceea ce mi-a plăcut teribil la Corina este felul în care își apără personajul, prin interpretarea ei.

Ai simțit vreodată că nu ești suficient de bun?

Absolut. În timpul facultății aveam aceleași dileme ca ale Larei; aveam doi profesori care nu erau convinși de talentul meu și mi-o spuneau. În plus aveam și eu dubiile mele, ca orice freelancer din industriile creative. Eram (și sunt) atât de pasionat de cinema și mă temeam că daca voi greși cu un film, ceea ce iubesc atât de tare se va transforma într-o experiență neplăcută, chiar m-am gândit o perioadă să nu fac filme dar mă bucur că mi-am revenit și am încercat. Cred că este o tragedie că Lara nu și-a urmărit visele din frică iar fiul ei este cel care îi arată cum ar fi fost dacă.

În Lara există o simetrie perfectă între culori și imagine, cu nenumărate cadre în oglindă. Pare că totul a fost gândit cu minuțiozitate și nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării. Te consideri un perfecționist?

Cred că orice regizor aspiră la perfecțiune, însă perfecțiunea nu este perfectă fără imperfecțiune. Bineînțeles că încerc să fac cel mai bun film, să am un concept și discuții cu oamenii din echipă ca apoi să filmăm și să sperăm la cel mai bun rezultat; însă niciodată nu vei fi 100% mulțumit. Dacă atingi 80% este minunat, iar daca reușești să obții 100% ceea ce ai vrut, probabil că ai făcut Taxi Driver.

Crezi că un regizor este mai autentic dacă își spune propriile povești?

Depinde. Cea mai puternică conexiune a mea cu un film sau scenariu este dată de sentimentul pe care mi-l transmite. Dacă există această conexiune cu povestea, indiferent de ce tip de conexiune vorbim, sunt motivat să merg înainte cu proiectul.

Un interviu de Laura Mușat

Ultimele Stiri
Abonează-te la Newsletter
Dacă vrei să fii la curent cu ultimele noutăți din industria de film românesc, atunci te invităm să te abonezi la Newsletter-ul ADFR. Abonându-te la newsletter ești de acord să îți procesăm datele în concordanță cu Politica de Confidențialitate. Mai multe informații despre aceste practici pot fi găsite pe pagina Politicii de Confidențialitate. Îți poți modifica acordul oricând apăsând link-ul de dezabonare de la finalul oricărui email trimis de noi sau contactându-ne la office@romfilmdevelopment.org.