INAPOI LA ADFR

#BehindTheScreen: In dialog cu Cristina Jacob despre Oh, Ramona

Un interviu cu Cristina Jacob despre Oh, Ramona - lungmetrajul care a scos din casă peste 111.000 de oameni în primul weekend de după premiera în cinematografe.

Oh, Ramona s-a lansat în cinematografele din România pe 14 februarie, chiar de Valentine’s Day. Pe scurt, despre ce este vorba în film?

Cristina Jacob: Despre iubire, despre adolescență, despre primele trăiri și atracții, despre sentimente, despre dragoste și prietenie, despre gustul de neuitat al primului sărut. 

Filmul este adaptarea cinematografică a romanului autobiografic „Suge-o, Ramona!” a lui Andrei Ciobanu, care a lucrat și la scenariu alături de tine și Alex Coteț. De ce ai ales să adaptezi tocmai acest roman?

C.J.: L-am citit fiindcă m-a mirat că atâția tineri și-au ridicat ochii din telefoane ca să citească o carte de 500 pagini. Mi-am reamintit tot ce am trăit și eu la vârsta aceea. În fond, ce am trăit cu toții, pentru că povestea e universală. În zilele următoare, au început să mă urmărească personajele, situațiile. Deși eram concentrată pe un alt proiect, am realizat că în capul meu a început deja un nou film. Uneori, te alege filmul pe tine.

Care a fost abordarea voastră în ceea ce privește adaptarea cărții? Ce ați păstrat și la ce ați renunțat în ceea ce privește acțiunea din roman?

C.J.: În primul rând, 500 pagini nu puteau intra în două ore de film. Apoi, dacă arătam pe ecran scenele intime așa cum sunt descrise în carte, am fi făcut un film interzis minorilor. Ar fi fost culmea, filmul fiind despre și pentru ei! Altfel, am respectat povestea, păstrând mereu accentul pe evoluția sentimentelor eroului.

Întrebarea care este, probabil, pe buzele tuturor: De ce ai ales ca filmul să fie în limba engleză?

C.J.: Un motiv ar fi posibilitatea de a alege actori din întreaga lume. Al doilea, pentru a putea vinde mai ușor pe alte piețe străine. Rezultatul urmărit ar fi că o poveste universală merită să fie văzută peste tot și că spectatorii străini pot avea ocazia să vadă că românii sunt talentați și pricepuți la film, că au un haz unic și o țară frumoasă. Pe romgleză: win-win, gen. 

Care au fost cele mai mari provocări pe care le-ați întâmpinat la filmări?

C.J.: Am vrut să fac un film profesionist și îngrijit, ceea ce a impus închirieri de aparatură și tehnologie foarte scumpe. Costurile ne-au obligat să avem un program de filmare foarte strâns și încărcat. Aveam tot ce ne doream, în schimb trebuia să ne mișcăm foarte repede. Și să ne grăbim în engleză, ca să înțeleagă toată echipa…

Filmarea de pe plajă a fost probabil cea mai complicată, cea din turn de la Brașov, din Piața Sfatului, dansul din autogară și one shot-ul din secvența în care Andrei și Anemona se ceartă unde am tras 27 de duble.

A existat vreo secvență atât de complexă sau dificilă încât să fie nevoie de zeci de duble până să ajungeți la rezultatul dorit?

C.J.: Nu neapărat. Am tras însă uneori mai multe duble, când am simțit că actorii mai au încă de dat ceva în plus, deși aveam deja o dublă bună. În general, a meritat. Altfel, am avut o noapte de filmare de coșmar, când am filmat scena de pe plajă. Bătea vântul, era frig, actorii erau îmbrăcați lejer, au mai apărut și niște incidente tehnice. Toată echipa era nervoasă și obosită, dar pe ecran trebuia să fie o scenă cool, relaxată și romantică. Până la urmă a fost. Spectatorii nu vor ști niciodată câte grade avea apa mării.

Oh, Ramona este un film care ne va face să râdem și să ne gândim la generațiile prezentului. Ne poți povesti o întâmplare amuzantă de pe platourile de filmare? 🙂

C.J.: Filmam scena în care trecătorii de pe stradă dansează. După câteva repetiții, am observat că, dincolo de barieră, cetățenii care se uitau la noi cum filmăm au început și ei să schițeze niște pași de dans. Nu, nu erau puști, erau oameni de vârsta părinților mei, care erau bucuroși să se prostească alături de noi, preț de câteva minute! Erau frumoși. Sper că vor veni și ei la film, cu copiii sau separat. În fond, e cel mai abordabil mod de a te simți câteva ore ca la 16 ani.

A fost ceva ce ți-ai dorit foarte tare ca regizor pentru acest film, dar nu ai putut obține?

C.J.: Nu pot să mă plâng. Am avut o super-echipă, perfect închegată și dedicată proiectului. Sper ca prietenia dintre noi să se simtă și pe ecran. În rest, încă îmi doresc ceva de la acest film, dar nu voi spune. Să zicem doar că depinde de voi.

Ce planuri de viitor ai?

C.J.: Deocamdată sunt prinsă cu lansarea filmului. Avem evenimente în mai multe orașe. Am crescut în provincie și mi se pare nedrept ca doar bucureștenii să aibă parte de întâlniri cu actorii și echipa. E obositor, dar merită. Nu ai idee cât te încarci din întâlnirea cu spectatorii. Privirile, râsetele, reacțiile și comentariile lor îți dau energia pentru a te arunca într-o nouă aventură, chiar mai mare și mai grea. Am acasă câteva proiecte, dar cine știe? Poate mâine mă întâlnesc pe neașteptate cu viitorul film. În cinema e întotdeauna magie la mijloc.


Filmul Oh, Ramona a intrat în cinematografele din România pe 14 februarie.

Un articol de Romina Banu

Traducere de Andreea Toader

Credit foto: Descopera.ro

Ultimele Stiri
Abonează-te la Newsletter
Dacă vrei să fii la curent cu ultimele noutăți din industria de film românesc, atunci te invităm să te abonezi la Newsletter-ul ADFR. Abonându-te la newsletter ești de acord să îți procesăm datele în concordanță cu Politica de Confidențialitate. Mai multe informații despre aceste practici pot fi găsite pe pagina Politicii de Confidențialitate. Îți poți modifica acordul oricând apăsând link-ul de dezabonare de la finalul oricărui email trimis de noi sau contactându-ne la office@romfilmdevelopment.org.