INAPOI LA ADFR

#intothespotlight: BIEFF 2018 – Conexiuni umane dincolo de bariere

Dacă locuiești în București și ești pasionat de filme și cinematografe, atunci cu siguranță ai auzit de BIEFF – Festivalul Internațional de Film Experimental. Născut în 2010, festivalul a ajuns anul acesta la cea de-a opta ediție și crește din ce în mai mare și mai îndrăzneț de la an la an. În 2018 suntem așteptați între 26 martie și 1 aprilie la Cinema Muzeul Țăranului și Cinema Elvire Popesco. Nu uitați să veniți cu mintea deschisă și curiozitatea la voi – BIEFF nu e un festival ca oricare altul.

După cum spuneam, sunt destul de sigură că BIEFF nu mai are nevoie de vreo introducere. Filmele experimentale și inovatoare pe care BIEFF le reunește în fiecare an nu sunt așa de ușor de uitat – în sensul cel mai bun al cuvântului. Prima oară am auzit de el în anul 1 de facultate; eram abia mutată în București și mi se adusese la cunoștință faptul că festivalul caută voluntari pentru următoarea ediție. Am aplicat, m-am dus la interviu, dar n-am fost acceptată. Dar povestea mea cu BIEFF nu s-a terminat acolo – am trecut pe rând de la spectator, invitat, intern, production assistant și iarăși spectator, anul acesta. Și pentru că știu deja câtă muncă și pasiune e în spatele acestui festival, n-am putut să mă abțin să nu vă arăt și vouă.

Ediția de anul acesta ne așteaptă sub tematica generală „Embracing Otherness” și un nou exercițiu de empatie. Și când spuneam mai sus că BIEFF nu e un festival ca oricare altul, nu glumeam deloc – acesta aduce pe ecranele din București, pe lângă filme premiate și experimente reușite, și lucrări semnate de artiști vizuali ce expun de obicei în muzee sau galerii, deci ajung destul de rar în sălile de cinematograf (mai ales de la noi). Anul trecut am văzut Poesia sin fin a lui Jodorowsky în deschidere și Manifesto-ul lui Julian Rosefeldt în închidere, printre altele. Și pentru că și anul acesta programul e destul de complex și divers, cu filme venite chiar de la Cannes, Rotterdam și Festivalul de Film de la Sarajevo, îi voi lăsa pe Dan Angelescu (manager festival și curator asociat) și Adina Marin (coordonator al departamentului program BIEFF) să ne vorbească despre ediția din 2018, care începe pe 26 martie.

Vă las, așadar, cu o scurtă retrospectivă BIEFF, de la începuturi și până în prezent (și puțin din viitor), povestită chiar de ei. Plus recomandări pentru anul acesta, în caz că nu știți ce să alegeți din program.

P.S.: Știați că în 2013, la cea de-a patra ediție BIEFF, „The Zero Theorem” a lui Terry Gilliam a avut premiera în România în deschiderea festivalului? Și că Terry Gilliam însuși a fost prezent la festival? Unii dintre noi regretăm chiar și astăzi că eram prea mici atunci (salut, Melissa) sau că nu stăteam încă în București (yours truly). Cam atât de tare e BIEFF.

Încă din 2010, Festivalul Internațional de Film Experimental BIEFF are loc la București, unde aduce cele mai noi și îndrăznețe producții de scurt și lungmetraj cu tematică experimentală, iar anul acesta a ajuns deja la cea de-a opta ediție. Cum a luat naștere festivalul, pe scurt?

Festivalul a apărut cu un scop preponderent educațional, fiind înființat la ideea domnului Copel Moscu, profesor la UNATC și UNARTE, alături de Adina Pintilie, regizoare și directorul artistic al festivalului. BIEFF s-a dezvoltat astfel cu gândul că tinerii studenți care vor să devină artiști vizuali sau regizori de film și care au o anumită îndrăzneală aparte – sau propun un univers cinematografic propriu – au nevoie de o platformă pentru a-și arăta lucrările. O platformă prin care, de asemenea, pot intra în contact cu selecționeri, distribuitori, pot afla ce se întâmplă în zona asta în întreaga lume. Ne-am propus să arătăm că există un întreg circuit pentru lucrările lor și că dincolo de ce au fost învățați în școală că este cinema-ul, posibilitățile sunt infinite.

Cum simțiți că a evoluat festivalul din 2010 și până acum?

În primul rând, BIEFF și-a dezvoltat o abordare curatorială în ultimii ani. Fiecare program este grupat în jurul unei teme, filmele fiind puse în dialog. Aceste teme vorbesc despre contextul contemporan în care au fost create filmele și propun publicului să își pună întrebări despre modul în care privim cu toții realitatea înconjurătoare. De exemplu, anul acesta, vedem cinema-ul însuși ca forum în care ne raportăm la diversitatea ideilor din jurul nostru și lansăm o invitație la dezbaterea granițelor care încă ne despart, fiecare film acționând ca o platformă de comunicare și ca o sursă constantă de noi perspective. Lumea văzută prin alți ochi, ochii celuilalt.

În plus, BIEFF a crescut de-a lungul anilor cu ajutorul unor parteneriate pe care le-am realizat împreună cu festivaluri și instituții prestigioase din Europa, cu abordări similare. Printre altele, ne bucurăm de spijinul Festivalului de Film de la Rotterdam, unde selecția de scurtmetraje e una dintre cele mai curajoase, testând an de an limitele limbajului cinematografic și promovând lucrări la granița dintre cinema și artele vizuale.

Încercăm deci să extindem și să punem în discuție noțiunea de experimental și prezentăm filme care au curajul să meargă pe noi cărări, să inoveze, care se abat de la reguli. Promovăm inovația cinematografică ca spațiu de libertate de exprimare – un teritoriu al incluziunii. Credem că aceste dezvoltări au creat publicului un apetit crescut pentru festival – temele aduc un public divers, care a înțeles că zona de inovație cinematografică nu este o nișă, ci că la BIEFF sunt filme seducătoare, care te pun pe gânduri, iar dezbaterile de după proiecții sunt extrem de interesante. Avem și anul acesta la proiecții și Q&A-uri peste 25 de regizori invitați – toți așteaptă cu nerăbdare întrebările voastre.

În 2018, BIEFF are loc între 26 martie – 1 aprilie, iar tema de anul acesta este Embracing Otherness. Care sunt trei highlights-uri ale acestei ediții ce nu trebuiesc ratate?

Nu trebuie ratată Competiția Internațională, care este un highlight puternic al festivalului prin cele cinci secțiuni tematice ale sale, cu incursiuni în probleme foarte fierbinți ale vieților noastre: cum distingem realitatea de manipulare, unde va duce relația nu prea amiabilă om-natură, câtă intimitate e posibilă în era digitală, cum arată lumea văzută din perspectivă feminină și, nu în ultimul rând, o privire asupra artistului însuși, care își dezvăluie trăirile și frământările.

Apoi avem Belinale Spotlight: Forum Expanded, un program special în trei părți și cuprinzând zece dintre cele mai interesante și inovatoare filme experimentale de la Berlinale. De câțiva ani buni, BIEFF a avut o colaborare instituțională remarcabilă cu Berlinale Forum Expanded și cu Institutul Arsenal din Berlin, iar programul Spotlight din acest an e un mare pas înainte în cadrul acestei colaborări.

Pour la bonne bouche, este de neratat filmul de închidere, The Green Fog, semnat de regizorul canadian Guy Maddin, cineast celebru și foarte apreciat în toată lumea, ale cărui filme s-a întâmplat să fie puțin prezentate în România până acum – în mare parte, doar la TIFF și BIEFF. Suntem onorați să rectificăm această omisiune și invităm publicul la proiecția de duminică seara, care va închide ediția din acest an cu un film pe care Guy Maddin îl declară un omagiu adus faimosului Vertigo al lui Hitchcock, dar care e mult mai mult – e o celebrare a cinema-ului ca artă.

Ce ne puteți spune despre filmul românesc la BIEFF 2018?

Anul acesta, experimentul cinematografic românesc are o prezență bine conturată în programul BIEFF, care s-a întâmplat să se învârtă în jurul temei identitate, bineînțeles în forme de expresie foarte diverse. Vizionând tot programul de filme românești, rămâi cu senzația adânc imprimată că identitatea e ceva prețios, care nu trebuie pierdut sau lăsat în paragină, pentru că atunci când ea dispare, ni se poate întâmpla ceva foarte rău. Nu vom dezvălui mai multe, pentru că ni se pare important ca publicul să descopere pas cu pas toate trăirile profunde și uneori dramatice cuprinse în aceste filme. Și acest program poate fi văzut tot în ultima zi de festival, duminică, pe 1 aprilie.

La BIEFF 2018 prezentăm mai multe lucrări românești ca oricând și pentru a celebra faptul că, la începutul anului, ca o recunoaștere a activității și demersurilor sale pe parcursul primelor șapte ediții, BIEFF a fost desemnat câștigătorul Premiului pentru promovarea culturii române în lume, acordat de Administrația Fondului Cultural Național „unei inițiative ce a activat colaborări și parteneriate internaționale și a prilejuit întâlnirea publicului internațional cu artiști și producții artistice din România” – o distincție care ne onorează.

Ce trebuie să știe oamenii despre Jeannette, the Childhood of Joan of Arc (r. Bruno Dumont) – filmul din deschidere?

Ioana d’Arc are acea aureolă eroică, e o sfântă canonizată de Biserica Romano-Catolică și povestea ei a inspirat tone de opere de artă, inclusiv cinematografice. Și iată că vine Bruno Dumont, care, cu prea puțină considerație pentru toată atmosfera înecată în cucernicie și miros de tămâie, ne propune o poveste a copilăriei Ioanei d’Arc sub formă de musical, pe muzică electro-metal și cu călugărițe scuturând frenetic din cap, ca la concertele rock. Bruno Dumont spunea într-un interviu că cinema-ul e o mistificare, dar că asta nu afectează cu nimic emoțiile pe care le resimțim, ba chiar dimpotrivă. Trebuie doar să credem – spune el, și atunci miracolul se întâmplă și ajungem să vedem adevărul.

Anul acesta, pe lângă colaborarea cu Berlinale, Rotterdam și Festivalul de Film de la Cannes (secțiunea Quinzaine des Réalisateurs), BIEFF începe o colaborare și cu prestigiosul Festival de Film de la Sarajevo. La ce să ne așteptăm de la acest nou program – Identity and Belonging?

Festivalul de la Sarajevo are o foarte bine pusă la punct secțiune dedicată scurtmetrajelor, care sub numele European Shorts selectează lucrări ale unor autori tineri și curajoși, dornici să forțeze limitele limbajului cinematografic. Cele cinci filme pe care le prezentăm în program vorbesc despre sentimentul apartenenței, care funcționează ca un fel de ancoră. Dar o ancoră poate fi simbol de siguranță și stabilitate, sau, dimpotrivă, poate însemna închistare și inflexibilitate. Programul are o singură proiecție, vineri, pe 30 martie, de neratat la Cinema Muzeul Țăranului.

În final, cum vă imaginați că va arăta BIEFF peste alte opt ediții?

Sperăm în primul rând să ținem întotdeauna pasul cu cele mai noi tendințe în materie de moving image. Noi vedem constant foarte multe filme, sursele sunt din ce în ce mai multe, primim și cerem lucrări, și realizăm programul în funcție de cele mai surprinzătoare abordări pe care le descoperă echipa noastră de preselecție. Selecția finală și temele se coagulează organic – nu pornim de la niște teme pe care dorim să le acoperim, ci stabilim temele în funcție de direcțiile comune din lucrările pe care le vedem. Ne dorim să rămânem deschiși și să ne inspire lucruri noi la fiecare ediție.

La fel cum arătăm acum în cinema lucrări comisionate de artiști pentru spații de artă, ne-ar plăcea de asemenea să ieșim din ce în ce mai mult din cinema și să prezentăm instalații, lucrări complexe, proiecte multiplatform. Așa cum ne exprimăm încă din conceptul festivalului, vrem să contribuim la extinderea noțiunii de cinema în România și să promovăm abordările interdisciplinare, fără granițe. Peste alte opt ediții sperăm să surprindem și să fim surprinși în continuare, să descoperim și să redescoperim de fiecare dată ce înseamnă (și ce poate deveni) cinema-ul.


Anul acesta, BIEFF are loc între 26 martie și 1 aprilie, la Cinema Muzeul Țăranului și Elvire Popesco. Programul complet poate fi găsit pe site-ul lor. Bilete prin Eventbook.

un articol de Romina Banu

 

Ultimele Stiri